Ianuarie 2008


untitled546.jpg    in fiecare dimineata isi pune ceasul sa sune la 7.30 ; pana si ei ii vine sa rada de ora asta, n.a reusit sa se dea jos din pat mai devreme de 9 in nici o dimineata. azi a exagerat. e mult prea tarziu. fuge la baie, isi trage peste tricou un alt tricou, mai pune un hanorac, adidasii mov si e in lift. cu ochii inchisi trage dintr.o tigara poate-poate mai atipeste putin. suna telefonul. rahatul naibii!! cum sa sune la ora asta cand nici macar  nu poate sa deschida gura? alo? da, stiu, nu am putut sa ma trezesc. ajung in zece minute. maxim! rade cu pofta, nici nu s.a trezit bine si a si inceput sa minta. la birou clientii o asteptau usor nervosi. ei si? se simte genial cand o doare in cur. pentru omenire nu face mare lucru. pentru ea da. deseneaza o zi intreaga. viseaza o zi intreaga. zambeste ciufulita o zi intreaga. e multumita o zi intreaga. uneori mai deschide ochii, bea o gura de vin si deseneaza din nou. are castile in urechi si nu mai aude nimic altceva in afara de muzica ei. se uita pe geam, e intuneric afara. rahat! iar a ramas ultima la birou. pleaca in graba cu geaca pe mana. cu cine bea ceva in seara asta? da un telefon si fuge zambind. maine iar va intarzia.

tatoo_by_hoshen.jpg           o rochie minunata pe un o silueta minunata. un sufertas plin cu taitei si zeama purtat pe o scara intunecata. sunt asa de acrii cand ii soarbe in camaruta goala incat ii vine sa strige <<la dracu cu japonia! vino si mananca cu mine!>> in fiecare seara primea intrebari si reprosuri despre indecenta actiunilor asa incat nu mai suporta socializarea.

     fara sa.si dea seama, chiar daca jurase ca nu se va mai intampla, iar se afla in situatia asta. japonezul plictisitor de alaturi o consola de cate ori putea. si ii placea. ii umplea timpul. cu toate astea nu putea sa nu se intrebe <<oare cat de departe e japonia?>>

     si inghitea taiteii acrii si zeama sleita ca si cum maine nu va mai urma nimic.