tatoo_by_hoshen.jpg           o rochie minunata pe un o silueta minunata. un sufertas plin cu taitei si zeama purtat pe o scara intunecata. sunt asa de acrii cand ii soarbe in camaruta goala incat ii vine sa strige <<la dracu cu japonia! vino si mananca cu mine!>> in fiecare seara primea intrebari si reprosuri despre indecenta actiunilor asa incat nu mai suporta socializarea.

     fara sa.si dea seama, chiar daca jurase ca nu se va mai intampla, iar se afla in situatia asta. japonezul plictisitor de alaturi o consola de cate ori putea. si ii placea. ii umplea timpul. cu toate astea nu putea sa nu se intrebe <<oare cat de departe e japonia?>>

     si inghitea taiteii acrii si zeama sleita ca si cum maine nu va mai urma nimic.