Pentru ca tocmai se deschisese casuta avioanelor, dupa ce se daramase casuta oamenilor, puteam sa vad din timp in timp aripi ce taiau aerul,zgariau geamul, imprastiau mizeria si imi ravaseau fiecare idee ce licarea singuratica. Si fara sa vreau priveam cutiutele cu forme si marimi care mai de care mai interesante si nu aveam cum sa nu ma gandesc cat de mult mi.am dorit sa fiu alaturi de doamnele parfumate si cu gaturile infasurate in matase fina!!
Nici adolescenta fiind visam sa zbor deasupra voastra, sa ma mir in voie cat de mult va reduceti dimensiunile, sa imi imaginez oricat vroiam eu ca acolo sus ma vor vedea ingerii mai bine, ca departe fiind nu voi mai fi atinsa decat de nori si poate de stelute sclipitoare, asa cum am vazut doar o data in viata…candva pe o banca! Doar ca in seara aceea cadeau! Poate daca eram sus, mai aproape de ele puteam sa le prind!
Nu mi.am implinit visul inca si stiu ca asta se va intampla numai daca tu nu vei mai fi asa cum esti acum!
august 27, 2007 at 3:04 pm
Stelutzele nu cad! Stelutzele adevarate stau acolo si sclipesc mereu. Alea care cad sunt niste pseudo-stelutze, care sunt mai mici si pe care nu le bagam in seama, pentru ca ele cad numai ca sa faca faima proasta stelutzelor adevarate.